Ciobănescul Belgian este o rasă relativ tânără, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar ale cărei origini se pierd în tradiția ciobanilor din regiunea Brabantului și a Ardenilor. De generații, acești câini erau folosiți pentru paza și conducerea turmelor, dar și ca animale de pază pentru gospodării.
În anul 1891, profesorul belgian Adolphe Reul a inițiat un studiu amplu asupra câinilor ciobănești din regiune, iar în urma observațiilor sale a fost recunoscută oficial rasa Ciobănescul Belgian. Ceea ce distinge această rasă de altele este faptul că toate varietățile ei — Groenendael, Tervueren, Malinois și Laekenois — sunt considerate aceeași rasă, diferind doar prin culoarea și textura blănii.
Varietatea Groenendael își datorează numele satului Groenendael din apropierea Bruxelles-ului, unde un crescător pe nume Nicolas Rose a dezvoltat linia de câini cu blană lungă și neagră. El este considerat părintele acestei varietăți, iar câinele care a stat la baza liniei se numea Picard d'Uccle, un mascul negru cu calități remarcabile.
Rasa a fost recunoscută oficial de Fédération Cynologique Internationale (FCI) în anul 1956, sub numărul 15, fiind clasificată în Grupa I — Câini de turmă și câini de cireadă.
De-a lungul secolelor, Groenendaelul a fost folosit atât ca ciobănesc, cât și ca câine de pază, de poliție, de căutare-salvare și de sport. Inteligența sa remarcabilă, memoria excelentă și dorința de a munci l-au transformat într-un partener ideal pentru misiuni solicitante.
Astăzi, Groenendaelul este apreciat în întreaga lume atât pentru eleganța sa deosebită, cât și pentru temperamentul echilibrat. Este un câine loial familiei, protector cu cei dragi și mereu dornic de activitate alături de stăpânul său.
„Un Groenendael nu este doar un câine — este un partener de viață, un prieten și un membru al familiei.”
